vineri, 23 decembrie 2016

O sa fie bine chiar daca noi n-o sa mai apucam!


 
Oricum ar evolua lumea tot bine e!


Istoricii viitorului vor sti sa explice cum a evoluat lumea spre binele prezent. Lucruri pretioase pentru noi cum ar fi sexualitatea sau divinitatea vor fi prezentate viitorului student ca obiceiuri sau superstitii. Cam in acelasi mod in care noi facem misto de protocolurile curtezanelor sau de aventurile extraconjugale ale zeilor din mitologia greaca.  Celebrii creatori de moda ai prezentului vor ilustra backgroundurile cursurilor de istorie din viitor, la fel cum copertile cartilor noastre prezentau moda medievala. Urmasii nostrii vor numi sec contemporaneitatea vietii noastre ca „inceputul mileniului 3” sau „anii 2000”, etichetandu-ne ideologiile, visele si aspiratiile in curente, tragand invataminte din erorile liderilor politici si spirituali actuali si inventand cuvinte care ne descriu. Nu e nimic nou, asta se intampla si acum.

Eu cred ca sensul lucrurilor pentru rasa noastra ar fi sa reusim sa ne motorizam viata in totalitate inainte de a ne distruge complet intre noi. Cheia evolutiei umane este tocmai adaptarea completa a naturii, prin inteligenta: o existenta a rasei umane care sa nu mai implice munca. Centralele produc energie, sistemul se alimenteaza singur iar noi primim ce ne trebuie. Robotii cultiva plante si cresc animale pe care le culeg si le mulg, le taie si le proceseaza. De fapt, ce vorbesc, ni le livreaza la usa. Tot ei ne opereaza, ne invata sa traim, ne protejeaza si ne distreaza.
 




Iar noi traim intr-o continua transa spirituala, dependenti de roboti personali performanti, de substante nutritive si de starea euforica pe care acestea ne-o conserva. Nimeni nu mai munceste deloc, pana si creativitatea am cedat-o pana la urma, ca ultima reduta a unei mari civilizatii. Creativitatea robotilor pana deunazi fascinanta si amuzanta deopotriva, a ajuns sa ne conduca. Iar noi suntem de acord, acceptam placid menajati de robotii care au invatat de la noi respectul pe care ni-l poarta.

In SUA, in ultimii vreo suta si cincizeci de ani, populatia angrenata in agricultura a scazut de la, probabil 80% la cca 3% cat este astazi. Se produce mult mai mult acum cu mult mai putini oameni. Dar desigur, SUA este o tara a miracolelor pentru ca in aceeasi perioada de timp s-a ajuns sa fie o incalcare a legii adresarea nigger catre un tip pe care inainte il puteai biciui pana la moarte in timp ce-i violai sotia. Se pare ca si mintea umana a evoluat o data cu masinile care i-au usurat agricultorului viata.

A fost normal sa se inceapa cu agricultura: mancarea era prima nevoie. Descoperirile industriale au dezvoltat corespunzator roboti primitivi care ne-au rezolvat si imbracamintea si alte nevoi primare. Transporturile si-au crescut enorm viteza si eficienta pe seama progresului robotilor. Meserii intregi, unele de traditie, care tin active milioane de angajati sunt inlocuite sub ochii nostri de roboti: Iti faci check-in singur sau vezi filmele noi acasa, nu mai mergi la cinematograf, cum era asta posibil acum 10-15  ani? Iar meserii inca foarte noi dar deja clasice, unele indragite ca cele de postas, taximetrist sau actor de film isi dau ultima suflare in neloiala concurenta cu tehnologiile produse de roboti.

Suedezii cred ca sunt primii care au inteles ca asta este directia si si-au redus ziua de lucru la 6 ore. Asta le asigura doua ore in plus de depresie pe zi, 10 pe saptamana si 500 pe an, adica inca un concediu de 3 saptamani, scuzati-mi invidia la adresa lor. Si mai vor sa faca si saptamana de lucru de 4 zile.

Pentru mine e clar ca directia asta e. Ajutorul de somaj isi va lua elan si va prinde salariul din urma in societatile care vor fi primele castigatoare ale razboaielor economice. In acele societati, salariile vor deveni atat de neatractive in comparatie cu beneficiile somajului incat forta de munca se va tot reduce. Se vor gasi mereu alti si alti roboti ca sa vina si sa rezolve fiecare marunta nevoie din necesarul atat de intortocheat al omului iar omul va sti sa faca roboti asemanatori lui, sau nu, care sa-i preia munca si sa-i elibereze timpul.

Ii putem numi roboti sau masini sau computere sau inteligenta artificiala. Ii putem numi hidrocentrale, coduri, senzori, utilaje, mori de vant sau baze de date. Ei vor fi cei carora noi le vom incredinta fraiele existentei noastre, zic eu care nu cred in extraterestrii. Iar ei vor avea grija de noi. Nu cred ca vor avea vreodata sentimente. Nici nu cred ca vor descoperi codul inteligentei umane. Nu vor avea nevoi umane si astfel nu vor avea cum sa scape de sub control un virus al egoismului a carui tulpina ar putea genera razboaie.

Cred ca ne vor ingriji cuminti ca pe niste fosile vii, ne vor tine entertainmentul in priza, satisfacandu-ne aceasta ultima dorinta canibala a firii noastre. Ne vor spala si ne vor indopa cu maximum admis de substante nutritive. Corpurile noastre vor functiona perfect iar interventiile medicale vor fi limitate doar la restaurarea nivelului de 100% fericire in accidentele cauzate de procese chimice inca neexplicate pe care le genereaza imprevizibila minte umana. Si vor ajunge intr-un final apoteotic sa ne reproduca, atunci cand vor intelege ca letargia care ne-a cuprins ne-ar conduce la extinctie. Si vom ajunge ironic sa traim, tocmai prin stiinta, paradisul promis.

Bineinteles, daca nu ne omoram complet intre noi pana atunci!

 

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu