Il astept.
Stiu ca va veni.
M-am pregatit toata viata pentru el.
Cand va aparea, il voi recunoaste.
El este altfel decat ceilalti.
Ma va iubi.
Eu ma voi darui cu totul.
Si altele…
Ei bine, o sa scriu cu majuscule sa fie clar:
NU SE VA INTAMPLA!
Si, zau, imi pare rau sa ti-o spun!
Si asta pentru ca:
Ori nu stii ce vrei
Ori vrei prea mult
Ori nu esti pregatita
Ori minti
Ori vrei prea mult
Ori nu esti pregatita
Ori minti
Asa ca te vei consola cu unul oarecare
Sau vei trai cu idealism,
Dar singura
Sau vei trai cu idealism,
Dar singura
Esti deci cam praf.
Iar acum mai si plangi ca o fraiera.
Vino incoace, hai la mine in brate.
Si nu mai plange!
Iar acum mai si plangi ca o fraiera.
Vino incoace, hai la mine in brate.
Si nu mai plange!
O astept. (de cand o astepti? din anii adolescentei? de cand ai crescut si-ai invatat ca nu tot ce zboara se mananca?)
RăspundețiȘtergereStiu ca va veni. (incertitudine, doar speranta)
M-am pregatit toata viata pentru ea. (dar inca nu esti pregatit, pentru ca atunci cand va veni, te va da pe spate si vei simti nepregatit)
Cand va aparea, o voi recunoaste. (te va provoca si vei crede ca ai recunoscut-o)
Ea este altfel decat celalalte. (in ochii tai cu siguranta va fi)
Ma va iubi (si voi conta mai mult decat orice altceva).
Eu ma voi darui cu totul. (asta isi doreste orice muritor, sa aiba cui sa se daruiasca, constient si pe deplin)
Si-ti raspund cu majuscule..SE VA INTAMPLA pentru ca:
-mereu am stiut ce vreau
-vreau mult in limita ambitiilor mele
-pregatita?! unele se marita la 20 ani si se simt pregatite..eu de ce n-as fi? ba da, sunt!
-mint pe altii daca trebuie, nu pe mine.
Citez alandala pentru dumneavoastra cateva versuri pe care-am avut norocul sa le gasesc online
RăspundețiȘtergereEl îmi şopti: "Dragostea mea, înalţă-ţi ochii"
L-am mustrat, spunându-i: "Pleacă" – şi el nu s-a mişcat.
Cu mâinile mele prinse în ale lui – aşa a stat înaintea-mi.
I-am spus: "Părăseşte-mă" – dar el n-a plecat.
Şi-a apropiat chipul de urechea mea. L-am privit şi i-am spus:
"Ce ruşine" – şi el nu s-a mişcat din loc.
Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat şi i-am spus:
"Prea mult îndrăzneşti" – dar el n-a roşit.
Înfipse o floare în părul meu. I-am spus:
"Degeaba" – dar el nu s-a neliniştit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul şi dispăru.
Plâng şi întreb încă şi azi în inima mea:
"De ce nu vine iar?"